duminică, 24 august 2008

Raspuns la Comentariu

"buna dragilor, imi permit sa las si eu un comentariu despre japonezi: americanilor, 100% li se considera superiori, pentru simplul motiv ca LE SUNT superiori, la orice capitol. Americanii acum (in aceasta criza financiara) isi arata adevarata valoare, cea de natie nula, de urmasi de puscariasi; tot ce au ei, absolut tot, a fost construit de mintile unor baieti destepti, adusi din lumea larga, nu de ai loc. Iar comparatia cu japonezi-nemti este valabila, sunt comparabili. Nemtii pot oricand sa concureze cu japonezii in domeniile importante. food for thought : de ce nu sporta romanii termene de comparatie cu japonezii? din cauza originii latine, oare? din cauza asupririi comuniste, de 50 ani, care ne-a cam indobitocit? este potrivit exemplul dacie-toyota, in comparatia dintre noi si ei?
Andrei"

Am primit acest comentariu in urma cu cateva zile. Cer scuze pentru absenta - munca-i grea.
Ma intriga ideea cum ca japonezii se considera supriori americanilor pentru ca le sunt superiori... In primul rand nu mi se pare ca daca esti superior cuiva automat te si consideri superior. Sunt doua lucruri total diferite. Nu stiu ce sa spun despre superioritatea unora sau a altora - oare astfel de judecati pot fi facute cu usurinta?
Ceea ce pot sa spun insa este cum percep de la fata locului relatia dintre cele doua popoare. Aici intra noste elemente esentiale in discutie care nu trebuiesc uitate.
Spre finalul celui de-al doilea razboi mondial, majoritatea japonezilor nu numai ca nu-l vazusera pe Imparat vreodata pe viu, dar nici macar nu ii auzisera vocea. Imparatul era pentru ei Dumnezeu, pentru ca se tragea in linie directa din Amaterasu, zeita soarelui.
Ce inseamna asta oare? Ei bine faptul ca imparatul este zeu pe pamant inseamna ca trebuie sa i se dea ascultare, inseamna ca mereu are dreptate, inseamna ca niciodata nu poate fi infrant. Pentru noi este absolut imposibil sa intelegem nivelul de devotament al japonezilor pentru imparatul lor, dar un exemplu poate ne va usura aceasta incercare. La sfarsitul secolului 19, cand Japonia abia iesise dintr-un ev mediu prelungit, imparatul a dat un soi de edict care mai mult semana cu o scrisoare deschisa. In aceasta scrisoare, imparatul ii incuraja pe japonezi sa invete - cat mai mult si cat mai repede. La acel moment, aproape nimeni nu putea sa scrie sau sa citeasca, nivelul analfabetismului era undeva peste 90%. Din momentul in care acel edict s-a raspandit in toata tara, in aproximativ 5 ani, acest nivel a scazut pana sub 1%!
Nu cred ca gresesc foarte mult daca spun ca japonezii aveau incredere maxima in imparat in al doilea razboi mondial si ar fi murit toti pana la unul inainte de a se preda.
Imparatul a fost constient de asta dupa dezastrul celor doua bombe atomice de la hiroshima si nagasaki, si mai era constient de faptul ca era singurul care ar fi putut pune capat razboiului. Asadar s-a hotarat sa vina la radio si sa transmita intregii tari vestea ca razboiul e pierdut si ca se semneaza armistitiul cu americanii.
Numai auzindu-i vocea soldatii japonezi ar fi lasat armele. Insa oare ce a insemnat asta pentru ei si pentru retul japonezilor? Poate este putin exagerat, dar sa ne imaginam ca brusc, intr-o zi, s-ar auzi la radio vocea lui Iisus Hristos anuntandu-i pe oameni ca Dumnezeu a pierdut razboiul cu satana...stiu, este poate o exagerare, dar nu este o exagerare asa mare precum pare in primul moment. Au fost momente de groaza si de disperare.
Insa apoi ce se intampla? Americanii incep sa guverneze tara, trimit bani, refac orasele, construiesc scoli si spitale etc. Nu zic ca nu au avut interesele lor, evident ca nu au facut asta doar din mila si buna vointa! Dar majoritatii japonezilor oare nu li s-o fi parut asa? Oare dupa ce simbolul si puterea imparatului s-au prabusit, nu au avut nevoie sa inlocuiasca figura acestuia cu altceva? Si oare daca cineva iti invinge zeul, nu inclini sa te inchini noului zeu, care e mai puternic decat cel vechi?
Asadar chestiunea sentimentului de superioritate fata de americani este desigur una extrem de complexa si sensibila. Exista, dar este amestecata cu o fascinatie ciudata, care se vede in faptul ca japonezii adopta tot mai multe cuvinte din limba engleza, ca imita tot felul de lucruri venite din state, si din tot felul de elemente mai mici sau mai mari vizibile mai ales in cultura media, in interesele tinerilor, si asa mai departe.

Niciun comentariu: