luni, 18 august 2008

Ganduri

Japonia este o lume atat de diferita de a noastra incat daca ar fi un taram fantastic dintr-o povestire, sau o alta planeta dintr-un roman sf atunci ar fi perfec plauzibil. Nu poti spera sa cunosti japonia sau sa stii cum este fara sa vii aici, si nu poti spera sa o intelegi chiar daca stai ani in sir printre acesti oameni. In esenta par a fi oameni ca oricare altii, dar de fapt, prin fire, educatie, prin gene si sangele care le curge prin vene sunt profund diferiti.
Cand zici Japonia te gandesti imediat la politetea lor legendara – dar este o politete care depaseste orice inchipuire, si care pe alocuri nu are nici un sens. Cand clientul vine la casa de marcat sa plateasca isi cere scuze ca te-a deranjat. Si totusi cand un copil urla in restaurant teoretic deranjand pe toata lumea, nimeni nu se scuza si nimeni nu se supara. Exista cuvinte diferite pentru “mama” – “haha” daca vorbesti de propria mama, “okaa-san” daca vorbesti de mama altcuiva. Pe de alta parte, priviti poza de mai jos. Copilul demonstrand un profund respect filial.



In anii care au trecut de la al doilea razboi mondial, japonia s-a ridicat fantastic de repede, desigur si cu ajutor de la americani, dar totusi cei care au muncit au fost japonezii. Au construit autostrazi, poduri, centrale nucleare, au reconstruit orase intregi distruse total. Este o tara in continua miscare – la ora 12 noaptea metroul este la fel de plin ca si ziua. Oamenii isi iubesc munca mai mult decat nevasta, fac ore suplimentare peste ore suplimentare si nu isi iau decat cateva zile pe an vacanta. Exista si cazuri de oameni care muncesc practic non-stop, 365 de zile pe an. Si totusi cand ii vezi de aproape descoperi cu stupoare ca sunt incredibil de ineficienti. O gramada de lucruri se fac prosteste, de multe ori se scarpina cu mana stanga la urechea dreapta. Orice decizie cat de mica trebuie sa treaca prin intregul lant de conducere, toti superiorii trebuie sa-si dea aprobarea inainte ca ceva sa se intample, si desigur pe drum ideea se modifica si se pierde. Daca vezi un lucru care se face ineficient nu trebuie sa speri ca vei putea sa ii convingi sa-l faca mai bine. Japonezii au si o frica de schimbare extrem de mare pentru ca schimbarea ii smulge din bula protectiva pe care si-au creat-o in jur. Daca stau insa sa ma gandesc, mi-e teama de o japonie in care lumea nu numai ca munceste din greu si isi face treaba serios si constiincios dar si eficient. Daca lucrurile ar sta asa, oamenii astia probabil ca ar cuceri lumea in maxim 50 de ani...
Lumea aici nu numai ca incearca sa munceasca din greu dar in ceea ce priveste munca se lupta constant sa-si depaseasca limitele. Asta este valabil mai ales pentru femei, care in mod vizibil au un statut diferit de barbati. O colega de munca in special exceleaza din acest punct de vedere, de exemplu ridicat lucruri care sunt in mod evident mult prea grele pentru ea. In loc sa roage pe cineva sa le ridice, face asta de una singura parca pentru a demonstra ca este foarte eficienta si extrem de puternica. Tura de dimineata se termina la ora 10, si eu lucram cu doua colege. O colega superioara ne-a spus sa ne facem treaba pana la 10 si apoi sa terminam. La ora 10 am terminat ce aveam de facut si m-am dus sa mananc. Celelalte doua colege insa, desi li se spusese sa termine la 10 au continuat sa munceasca inca 15 minute pana cand sus mentionata superioara a revenit si le-a spus sa se opreasca. Chestia asta o fac pur si simplu ca sa demonstreze ceva. In plus insa o mai fac si din cauza statutului impus dar in acelasi timp auto-asumat. In calitate de femei, si fiind inferioare celorlalti care muncesc, nu-si permit sa se opreasca din lucru pana cand nu li se spune expres acest lucru. Ma intreb insa, o femeie care munceste de la 7 dimineata pana la 11 noaptea, mai are timp sa se ocupe de casa? Si daca nu, cine o face?
In continuare in Japonia, desi unele lucruri s-au mai schimbat, vezi de exemplu femeia mergand cu un pas in urma barbatului. In restaurant mi s-a intamplat sa iau comanda de la o masa la care sotul decidea ce mananca toata lumea. Urmarindu-i de la inceput mi-am dat seama de asta. Femeia nu se uita pe meniu, si cei doi nu schimbau nici o vorba si brusc barbatul dadea comanda...
In Japonia sa nu uiti – pe scarile rulante daca stai, stai pe partea stanga, pentru ca pe partea dreapta se urca! Daca ai nevoie de ceva, oricine va fi fericit sa te ajute...atata timp cat te poti exprima in japoneza... Oriunde te duci – magazine, restaurante, cladiri de birouri, autobuze, trenuri, peste tot exista aer conditionat. Daca vrei sa mananci bine, ai mare grija unde te duci. Multe specialitati japoneze sunt delicioase, insa in acelasi timp sunt atat de straine incat chii ca initial gasesti gustul interesant, in cele din urma nu esti satisfacut. Toti Japonezii au o...cum sa-i zic – excrescenta, tumoare, malformatie, sau poate o fi vorba de vreo evoluie a speciei – ideea este ca au un telefon mobil atasat. Un Japonez fara telefon mobil este ca un taur fara...adica un bou.
Si in final, inca un sfat. Daca nu esti japonez nu vei fi niciodata tratat ca atare. Cand doamne respectabile isi exprima curiozitatea fata de prezenta unui european in restaurant, seful meu ma cheama (pentru ca vorbesc cel mai bine japoneza dintre toti europenii prezenti) si imi zice: “Zi ceva in japoneza!” - cine oare nu s-ar simti ca o maimuta bine dresata? Concluzia este – invatati niste expresii in japoneza inainte de a veni aici. Admiratia celor din jur este atunci garantata...chit ca sa fii admirat precum o maimuta la gradina zoologica nu este nici placut nici satisfacator.

4 comentarii:

Anonim spunea...

dupa o calatorie asa lunga... trebuie sa ma multumesc cu statutul de maimuta?! trist. :(

Autogreen spunea...

In Romania oamenii iubesc lenea si cersitul. Tot timpul auzi: sa ni se dea sa ni se faca, sa pice din cer.

maya spunea...

:-< Japonia 8-> Bravo:D Astept ziua cand am sa ajung si eu acolo :D

tcv spunea...

Japonezii au avut mereu o cultura interesanta