Astazi vine un japonez la mine, in restaurantul in care lucrez, si ma intreaba cum se mananca gemul...am inteles ce mi-a zis, dar m-am gandit ca am inteles gresit, pentru ca o intrebare atat de tampita n-am auzit in viata mea. Am chemat-o pe sefa de sala, care mai mult sau mai putin intamplator stie japoneza (fiind o japoneza) ca sa-l intrebe pe om ce vrea. I-a ascultat intrebarea, dupa care s-a dovedit ca intelesesem corect.
A inceput prin a-i arata farfuria pe care trebuie sa o foloseasca, i-a explicat ca se mananca cu paine, i-a spus ce tipuri de gem aveam, s.a.m.d.
Omului probabil intrebarea i s-a parut indreptatita. Mi-e mi s-a parut imbecila, dar asta se intampla deoarece eu mananc gem de cand ma stiu. M-ar mira sa nu fi auzit in viata lui de gem, dar cine stie.
Inevitabil insa imi vine in minte ideea ca "Cine intreaba e prost cinci minute, cine nu ramane prost toata viata." Japonezii se lasa ghidati, pun intrebari, par ca nu se descurca singuri daca nu le explica nimeni, la munca nu se misca nimic fara ca seful sa fie intrebat inainte etc... Dar oare sunt ei mai prosti ca romanii care se cred de multe ori buni la toate? Care niciodata nu intreaba, nu cer ajutorul cuiva mai experimentat? De cate ori nu o dam in bara pentru ca ne credem prea destepti?
Desigur, nici in extrema cealalta nu e bine sa cauti. Asadar morala povestii este ca extremele sunt nocive, iar moderatia trebuie cautata in tot si in toate.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
Ce funny!
Trimiteți un comentariu