joi, 31 iulie 2008

Scrisoare de Ura

Iubitul meu coleg, japonez de nadejde si superior (desi am cam de 10 ori experienta ta),

Te admir zilnic. Nu imi pot desprinde privirea de tine. Esti ca o boala!
Iubesc felul in care primesti clientii in restaurant, aplecat, cu trupul la 90 de grade. Ador modul in care ii conduci la masa de parca ti-ar fi rusine ca stai in picioare si ai prefera sa te tarasti pe podea in fata lor. Ce pacat, nu-i asa, ca la intrarea in restaurant nu avem un lighean cu care sa le speli picioarele - ti-ar placea, nu?
Simt furnicaturi in tot corpul cand te vad luandu-le comanda ploconit in fata lor de parca ar fi imparati...nu, zei. De fapt, daca stau sa ma gandesc, personal nu m-as ploconi nici in fata imparatului, si nici a zeilor - ti se pare ca ar fi o lipsa de respect? Tu, lingaule, esti visul vietii mele. Modul in care iti ridici curul in aer, si capul tau coboara aproape la nivelul mesei cand vorbesti cu clientii este minunat.
Stii ce imi mai place la tine? Faptul ca mereu alergi. Este admirabil devotamentul tau fata de munca. Alergand faci totul mai repede si mai eficient nu? Chiar si atunci cand alergi pe loc, in spatele cuiva care abia se misca? Chiar si atunci cand te busesti de alta lume care iese din bucatarie cand tu vrei sa intri de parca ai fi singurul care munceste cu adevarat?
Esti extrem de feminin, cum ar trebui sa fie toti barbatii! Mereu ai picioarele indreptate spre interior ca orice barbat adevarat. Gura ta ma fascineaza de asemenea. Ador sa vorbesc cu tine, este minunata respiratia ta - oare ar putea omora un hipopotam? Probabil chiar un elefant? Ma intreb, mai ai oare voie sa intri in gradini zoologice, sau te-au gonit dupa ultimul dezastru pe care probabil l-ai provocat?
Si cum ma pui tu pe mine la treaba cand ti se pare ca nu am ce face - stii, uneori, la locul de munca, chiar nu este nimic de facut. Insa tu gasesti mereu ceva, fantasticule, mirobolantule. Probabil te imbolnaveste ideea ca cineva ar putea sta locului cat timp ar trebui sa munceasca. Probabil daca vezi pe cineva ca nu face nimic, viata ta isi pierde sensul...
Lingau esti cu clientii dar si cu colegii de munca, ceea ce este atat de frumos. Superb! Ce bine m-am simtit deunazi cand faceam o treaba care nu avea nici o legatura cu tine. Nu tu m-ai pus sa o fac, nu te ajutam pe tine, insa tu ai trecut pe langa mine si mi-ai soptit, ofilindu-ma: "Multumesc!"
Te admir pentru politetea de care dai dovada...oare tine de asta faptul ca oricarui cuvant terminat in masu ii lungesti s-ul, de te si sperii crezand ca te ataca vreun sarpe? Arogato Gozaimasssssssssssss(u) - ce bine suna. Imi vine sa zgarii peretii cand te aud, de fericire desigur, si de placere. Mai ales cand mai tragi cate un "ssssssssssssssssssss" pe cand alergi pe loc pe langa mine, simt ca imi vine sa plang...de bucurie.
Momentul cand va trebui sa ne despartim va fi crunt, si nu stiu daca voi putea sa-l suport...vei ramane insa mereu cu mine, in mine...cel putin pana la prima indigestie care ma va face sa vomez.

Adio!

Un comentariu:

nekowillicat spunea...

super tare, musiu Mircea Badea!:P